Un vechi proverb spunea ca "minciuna se afunda ca plumbul si iese ca frunza". Nu stiu cat adevar cuprinde dar este bine sa-l luam in seama atunci cand vrem sa "omitem" sau sa "decoram" putin un fapt.
Nu stiu de ce nu se mai pune accent pe autenticitatea intamplarilor si se prefera zvonurile sau practicarea "telefonului fara fir". Care este adevaratul motiv al acestor persoane? Oare se simt mai "cool" sau o fac doar pentru ca au uitat cum e sa fii un om just?
Cat de corect este sa ne mintim persoanele dragi noua ca noi mergem in locul X doar pentru a ajuta nu stiu ce prieten cand, de fapt, noi vrem doar mai multa distractie? Sau sa ramanem intr-o relatie doar pentru ca ne este frica de singuratate (o sa revin asupra acestui subiect), astfel continuand sa spunem "te iubesc" cu acelasi zambet fals? Sau sa ne mintim cei mai buni prieteni doar pentru a sta cu iubitul/iubita pe care o/il cunoastem de doar 2 saptamani?
Adevarul doare, stiu. Dar, il prefer in detrimentul minciunii. Nu vreau sa am o prietena care sa ma minta (btw exista prietenia adevarata sau e doar SF?). Nu vreau o familie care sa denatureze adevarul pentru nu stiu ce motiv. Nu vreau un iubit care sa omita sa-mi spuna adevarul (care,de altfel, e o minciuna prin omisiune) doar pentru a ma proteja (asta crezand el).
Dar nu mintim doar aceste persoane, din pacate. Ne mintim si pe noi insine. Credem ca daca "infrumusetam" situatia sau zvonul etc., o sa fie mai bine. Astfel, intr-o zi, nu o sa ne mai recunoastem. Sau deja suntem incognoscibili?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu